Pracuviosul Isaac Pustnicul din apropierea Peşterilor din Kiev

Cinstit pe 14 februarie

Sfântul Isaac a fost primul din ţările nordice care a vieţuit ca nebun pentru Hristos. Numele lui în lume era Chern. Înainte de a deveni monah, el era un negustor bogat din
oraşul Toropets din pământurile Pskovului. Împărţind toate avuţiile sale săracilor, a mers la Kiev şi a primit tunderea monahicească de la Sf Antonie( 10 iulie).

El ducea o viaţă aspră de pustnicie, mâncând o singură prescură şi bând puţină apă la sfârşitul zilei. După şapte ani ca pustnic, a fost ispitit înfiorător de către diavol. Diavolul s-a dat drept Hristos, iar el i s-a închinat, după care a căzut ca mort. Sfinţii Antonie şi Teodosie l-au îngrijit şi l-au tratat. Doar după trei ani el a putut să meargă şi să vorbească. Nu vroia să meargă la biserică, dar era adus cu forţa.

După ce s-a însănătoşit a luat asupra sa nevoinţa sfintei nebunii, îndurând bătăi, goliciune şi frig. Înainte de moartea sa, a mers într-un loc pustiu, unde a fost iar supus unui atac sălbatic al demonilor, din care a fost izbăvit prin Semnul Sfintei Cruci şi prin rugăciune.

După vindecarea sa a petrecut 20 de ani în ascetism. A murit în anul 1090. Moaştele sale odihnesc în Peşterile Sfântului Antonie, iar o parte din ele au fost aduse la Toropets de către egumenul mănăstirii Kudin în anul 1711. Viaţa Binecuvântatului Isaac a fost scrisă de către Sf Nestor în Cronici( în jurul anului 1074). Scrierea din Patericul Peşterilor din Kiev diferă întrucâtva de cea a Sf Nestor. În Minei pe 27 aprilie este "Viaţa Sf Isaac şi înşelarea lui de către diavol".