Tăcere, inimă!... se roagă Hristos...

Tăcere, inimă!... se roagă Hristos...
Tăcere, inima mea... ascultă, se-aud şoapte... se roagă Hristos! Grădina Ghetsimani e plină de noapte. Nici frunzele nu freamătă, iar vântul şade neclintit printe crengi. Domnul Hristos stă cu chipul plecat rugându-se. Tăcere,...inimă... Pleacă-te, inima mea... că plânge Hristos!
O lume întreagă plânge în lacrimile Lui. A adunat toată durerea lumii în inima Sa şi tot păcatul l-a luat pe umerii Lui nevinovaţi. Şi plânge orfanul şi văduva plânge în ohii Săi, iar tâlharul şi vameşul îşi plâng păcatul cu lacrimile Lui. Şi pe toate le primeşte Tatăl cu inimă blândă şi îngeri trimite să steargă chipul Fiului Său Iubit! Ascultă, sufletul meu... pleacă-te şi ascultă... tremură inima lui Hristos!
Atâta batjocură are să primească Domnul! Atâtea palme vor lovi obrazul Său duios, atâtea mâini vor lua biciul să rănească Preacuratul Trup! Atâtea guri vor striga împotriva Lui... şi-atâţia spini

Îi vor înţepa fruntea! Iar mâinile duioase şi preacuratele picioare vor fi ţintuite pe lemnul crucii.

Şi pieptul Lui cu lance va fi împuns. Şi-atâţia Îl vor scuipa... Ascultă, suflete... tremură inima lui Hristos cu dragoste pentru răstignitorii Săi...
Tăcere, inimă!... se roagă Hristos...